Poiana Albă și vf. Hășmașul Mare
By Rodica Nicolae
Am văzut Poiana Albă în toate anotimpurile, ultima dată am fost iarna, când am înotat prin zăpadă până deasupra genunchilor.
Acum este vară și deși prognoza meteo nu era încurajatoare ( 70% șanse de ploaie) un grup de 12 curajoși au pornit la drum!
Ajunși la locul de parcare pe valea pârâului Oii, am fost din prima întâmpinați de o ploicică care amenința să ne dea planul peste cap. Unii deja au vrut să renunțe și au făcut planul B, în timp ce alții, mai prudenți, au propus să mai așteptăm zece minute în mașină… să vedem ce are de gând vremea…
Și vremea s-a răzbunat! Norii s-au risipit, cerul s-a înseninat, soarele s-a ivit timid, semn că muntele ne aștepta ….
Aventura putea să înceapă!
Am plecat pe marcajul bandă albastră și curând am ajuns pe o creastă împădurită. După vreo 30 minute ieșim din pădure și ajungem sub niște stânci frumos sculptate, numite Piatra Potcoavei.
Ne-am uitat bine, chiar semănau cu o potcoavă!
În fața noastră, se întinde cât vezi cu ochii o poiană de vis, Poiana Albă !
Am înțeles că numele i se trage de la stâncile calcaroase aruncate pe ici pe colo de o mână nevăzută.
Ne întâlnim cu niște cai frumoși și un măgăruș care stă cuminte la poze.
Drumul cotește la dreapta, dăm de un izvor cu apă rece și ajungem la Refugiul montan.
Cineva ne șoptește că anul trecut un urs a vrut să doarmă acolo și a cam stricat căbănuța.
De aici ne continuăm traseul pe marcaj bandă roșie, specific traseelor de coastă și urcăm pe un drum pietros pe lângă o lizieră de brazi până la un platou superior al poienii, numit Pășunea Mieilor.
Și aici natura ne încântă: o poiană imensă străjuită de munți…
Un drum bine conturat ne amăgește să-l urmărim. Ne dăm seama că nu suntem pe drumul cel bun și îl părăsim șerpuind în stânga.
Traseul intră într-o pădure cu jnepeniș, găsim urme proaspete de urs și fetele vor să se întoarcem… dar băieții intervin și ne mobilizează să continuăm. Facem gălăgie, fluierăm, cântăm, țipăm, zici că trece fanfara militară.
Părăsim poteca marcată și o luăm la dreapta pe o potecă abruptă nemarcată până ieșim în gol alpin – este poiana Vârfului Hășmașu Mare!
Aici peisajul ne taie respirația! Suntem pe buza prăpăstiilor și admirăm până departe lanțuri de munți, lacuri, râuri și satele răsfirate…
Dacă până atunci am fost singuri prin poiană, deodată au apărut și alte grupuri și e forfotă mare.
Spre dreapta zărim o cruce înaltă de metal și ne îndreptăm spre ea. Acolo este un punct de belvedere asupra văii Oltului și la 100 m în spatele ei este chiar vârful Hășmașu Mare care are 1792 m.
Ne bucurăm de reușita noastră, admirăm împrejurimile zonei, pitorescul și frumusețea sălbatică a peisajului.
Este o zi superbă, senină și caldă. Niciun nor pe cer.
Facem zeci de poze peste tot.
O turmă de oi și câteva capre stau atârnate pe niște stânci abrupte iar paznicii lor, niște dulăi imenși dar blânzi ne înconjoară și parcă ne protejează.
Facem o pauză de masă, ciugulim câte ceva, bem o gură de cafea, ne hidratăm și pornim pe același drum de întoarcere.
Coborâm muntele și deodată apar niște nori negri … o ploaie măruntă ne ajunge din urmă… ne punem iute pelerinele din mers și ne grăbim.
Coborâm repede dar atenți la pietrele ude.
Ploaia se scurge de pe gluga pelerinei direct în ochii mei, ochii mă ustură, nu găsesc nimic să mi-i șterg și nici ochelarii… nu mai văd nimic… merg fără ochelari și cu ochii strânși.
Bezmeticărim prin ploaie cu apă în ochi și în bocanci. Dăm și peste niște pământuri mlăștinoase, suntem uzi din cap până-n picioare…
Poteca clară pe care am venit a dispărut complet sub stropii de ploaie.
Ajungem la o stână și vedem dulăii alergând spre noi dar ciobanul e acolo și își strunește câinii. Trecem pe lângă ei în siguranță .
În curând părăsim poiana și intrăm din nou în pădure. Știm că nu mai avem mult, mergem mai încet, mai povestim, mai glumim, răzbim și pădurea. Ploaia s-a oprit, cerul e din nou albastru și senin iar ghetele ude nu ne mai deranjează, deja ne e cald la picioare
Nu ne rămâne decât să ne aruncăm în mașini și să o zbughim spre casă.
Ce zi superbă am avut!
Suntem recunoscători pentru tot.
