Centrul Curcubeu
Dacă te-aș pune să-ți imaginezi că ești copil din nou, cel mai probabil mintea ta va crea o reprezentare frumoasă: a unui copil vesel care se joacă, care poate face o boacănă, care se bucură, ca atare, de cea mai inocentă perioadă a vieții.
Însă, din păcate, unii copii trăiesc într-un paradox.
De aceea, te rog să-ți imaginezi că ești un copil dintr-un univers paralel. Mergi la școală cu un ghiozdan vechi al cărui fermoar e stricat, cu niște încălțări rupte și distruse de gerul iernii și cu un hanorac prea subțire ca să facă față frigului.
La școală, din ultima bancă, unde ți-e cuvenit ție să stai, ai un caiet în care literele se amestecă între ele pentru că doamna profesoară nu are timp să-ți explice cum e corect, iar acasă nu e nimeni disponibil să te ajute. De asemenea, tot acasă spațiul e mic, pentru că ai doar o cameră pe care ești forțat să o împarți cu cei 5 frați și părinții tăi, e frig, mesele sunt puține și deloc satisfăcătoare pentru nevoile tale, iar gălăgia e mare pentru că mama și tata se ceartă și azi.
Iar lumea, așa cum o vezi tu, pare uneori prea mare, prea grea și prea grăbită ca să te observe.
Într‑o dimineață, pleci spre școală cu stomacul gol și cu inima strânsă. Știi că iar vei fi în urmă la lecții, pentru că ai lipsit câteva zile ca să-i ajuți pe ai tăi la treabă. Știi că iar te va scoate la tablă profesoara și iar vor râde colegii de tine. Știi că iar vei încerca să pari „bine”, deși nu ești.
Și totuși, în drumul tău, apare o ușă colorată, deschisă. Dincolo de ușă sunt câțiva oameni zâmbitori care nu te întreabă nimic, nu te judecă, nu te măsoară. Doar te așteaptă cu ușa larg deschisă.
Dincolo de ușă e Centrul Curcubeu. Dincolo de ușă e scăparea din acest paradox.
Aici, cineva îți pune în față o farfurie cu mâncare caldă.
Cineva alege să îți spună pe nume și nu folosind alte apelative. Cineva îți arată literele, cu răbdare, până când încep să capete sens și apoi te învață să citești. Cineva te ascultă. Cineva te vede, te acceptă și te iubește necondiționat, așa cum ești tu.
Și, pentru prima dată după mult timp, simți că aparții undeva.
Simți că nu ești singur.
Simți că viitorul tău nu e scris doar de sărăcie și excluziune socială, ci și de oameni care cred în tine.
Felicitări, ai ieșit din paradox! Ți-ai găsit o a doua ”acasă”.
Ești unul dintre cele peste 40 de suflete care își găsesc zilnic siguranța, masa caldă, temele făcute și își recapătă zâmbetul la Centrul Curcubeu – Centrul de zi al Asociației FAVOR din Filipeni, Bacău.
Iar oamenii care fac toate aceste mici miracole posibile sunt educatorii, voluntarii și donatorii care, de peste 13 ani, țin aprinsă lumina acestui loc.
Ei sunt cei care transformă lacrimile în curaj, frica în încredere și copiii vulnerabili în copii cu șanse reale, cu speranță că pot depăși limitele impuse de mediul de proveniență.
Dacă vrei să afli mai multe despre povestea lor, o poți face aruncând un ochi pe una dintre paginile Asociației FAVOR: fie pe site-ul oficial Asociația Favor – Deoarece Cuiva Îi Pasă de copiii cu nevoi, fie pe pagina de Facebook.
Și dacă ai ajuns până aici, înseamnă că ai înțeles deja: un copil nu are nevoie de miracole mari ca să iasă din întuneric. Are nevoie doar de o singură lumină aprinsă la timp. Iar lumina asta poți fi chiar tu.
Nu trebuie să schimbi lumea întreagă. E suficient să aprinzi o singură lumină în viața unui copil. Poți face o donație și devii parte din lumina care rupe întunericul adus de paradox.
