previous arrow
next arrow
Shadow
Slider

Dragi participanți,

 

Data de desfășurare a ediției a treia a evenimentului „Noaptea licuricilor” a fost amânată din cauza situației epidemiologice din județul Neamț.

Știm că așteptați cu nerăbdare evenimentul. Însă, în momente ca acestea responsabilitatea față de comunitatea din care facem parte și spiritul de echipă sunt esențiale. 

Este datoria noastră să ne alăturăm eforturilor autorităților de a preveni răspândirea epidemiei de COVID-19 în România prin amânarea desfășurării celei de a treia ediții a evenimentului „Noaptea licuricilor” până la stabilizarea situației la nivel județean/naţional. 

 

Menționăm faptul că pentru persoanele care au completat formular de înscriere până în prezent înscrierea rămâne valabilă și nu necesită reluarea procesului. 

 

Să ne revedem sănătoși, 
Echipa 
Tânăr și Liber

Noaptea Licuricilor


 

Retezat 2021 sau supradoza de vis

2021 a fost anul marilor schimbări…de planuri.

Drumeția planificată pentru Retezat nu a făcut excepție, am mutat-o după mine, după alții, după concediu, după care a trebuit să o anulez din lipsă de weekenduri. Însă Universul & prietenii aveau alt plan, bine pus la punct și neschimbat, așa că…am purces.

…….

Câtă frumusețe pot cuprinde ochii noștri larg deschiși? Câtă tristețe poate ascunde sufletul nostru, atent ferecat? Câtă căldură poate ascunde îmbrățișarea aceea pe care nu știm să o primim? Câtă speranță putem păstra, după ce toate se vor fi destrămat în neștire?

Spre Via Transilvanica
sau de ce am plecat de acasă

Motto: “Drumul nu se parcurge, se trăiește.”

Fiecare drum începe cu un pas. Indiferent că e drumul până la magazinul din colț, până la locul de muncă sau până la capătul călătoriei tale.

Un pas.

Atât mă desparte de începutul unei noi călătorii.

Atelier de cățărare

Puține sunt sporturile care pot concura din punct de vedere tehnic, fizic și psihic cu escalada. Iar iarna, din tot ceea ce poți face pe munte, cățărarea pe gheață rămâne una dintre cele mai spectaculoase activități.

Frumusețea ei este că dă dependență. Odată ce ai încercat, o să mai vrei iar și iar.

Pentru că înveți să ai încredere în echipament, în grup și mai ales în tine. Să stai agățat, ținându-te de pioleți sau de blocator, cu picioarele înfipte în gheață, uneori doar așa cât să intre vârful colțarilor, să simți cum îți ard mușchii de la efort și uneori degetele de la frig, e o experiență care cu siguranță te schimbă.

10 motive pentru a fi "Tânăr și Liber"

Am reînceput să merg constant pe munte de câțiva ani. Am scris la un moment dat despre motivele pentru care fac asta. Ce nu am spus atunci este că merg alături de oameni pe care fie îi știam, fie i-am întâlnit printr-o organizație din care fac parte, iar de când cu agitația pentru Adunarea Generală a Membrilor, am început să mă gândesc mai bine la motivele pentru care de abia aștept să primesc tricoul, cana cu sigla și legitimația de membru al filialei numite “Tânăr și Liber“.

Nee la oi sau viața bate planul!

În lunga mea carieră de organizator de drumeții amator sau supraveghetor de turiști pe cărări de munte, am avut tot felul de experiențe, care mai de care. Una dintre ele, pe care mi-o amintesc cu drag, a fost în vacanța din clasa a-XII-a, în Ciucaș. Grup mare, ne-am împărțit în două grupuri mai mici, coboram de la cabana Vf Ciucaș pe culmea Gropșoarele Zăganu spre Cheia, în tabără. Grupul meu era mai în față. Când am ajuns în poiana NuȘtiuCum, unde e şi stâna Zăganu, eu cu experiența mea am ghicit repede continuarea drumului și, sub atenta mea îndrumare, am ajuns mai repede în tabără, fără incidente. Grupul din urma mea a pierdut traseul şi au avut parte o rătăceală din aia cruntă, cu hățișuri, căzături, noroaie, zmeuriș, veselie, glume.

Trei într-o drumeție
(fără a mai socoti și câinele)

Vreau să scriu acum câteva gânduri, la cald, când încă nu m-am schimbat de pantaloni și de șosetele umede, genunchii mă dor și urc scările încet, încă îmi este sete de pe drum și încep a doua sticlă de apă.

Sâmbătă seara aveam o bănuială că vom merge în drumeție doar eu și Lucian. Se anunțase și Flavia dar mă așteptam să renunțe când va vedea că nu mai e cineva de vârsta ei. Duminică dimineață, hai să îl sun pe Lucian, să nu am surprize. E ok, se încalță. Îl iau pe Thor și plec. Când să ajung, mă sună Flavia să îmi spună că a ajuns. Aha, deci nu a renunțat. Mai are timp.

Înșir-te Mărgărite - Piatra Craiului 2020

“Credința mută munții pe care i-a creat îndoiala” (Lothar Schmid)

 

“Iarna în Piatra Craiului? În plină pandemie? Îți trebuie ceva curaj pentru așa ceva…”

Curaj ai zis? N-avem noi curaj? Poate dacă era vorba de ceva înțelepciune sau precauție sau alte abilități alese… mai ezitam, dar curaj (cu nuanțe de “nebunie”) găsesc mereu atât cât trebuie sau chiar mai mult.

Astfel încât… am demarat operațiunea “1 decembrie în Piatra Craiului” cu aproape două luni înainte, căci pentru un munte atât de special, trebuia o zi măcar la fel de frumoasă, pentru a-l cunoaște.

Orice, doar nu ne lua din Călimani!

Poți oare să cutreieri vreun munte, așa, fără să te simți privilegiat? Cine ești tu pe lângă Mama Natură? Același gând mi-a trecut și mie prin minte în timp ce urcam pe spinarea Bătrânului Călimani. Dar Mama Natură pare să-i iubească pe oamenii care, la rândul lor, iubesc luna, soarele și vârfurile de munte. Altfel, nu prea ar mai fi munțomani prin zonă.

60 de km pe Via Transilvanica

La ediția din 30 ianuarie a Clubului de carte am ales să prezint 27 de pași, de Tibi Ușeriu. Am vorbit despre Tășuleasa Social, despre Via Transilvanica și despre ce înseamnă să o iei de la capăt, indiferent de câte palme primești de la viață. În aceeași seară, la știri, am auzit că Tibi tocmai a pornit într-o nouă cursă la Yukon Arctic Ultra. M-am gândit că poate nu e doar o coincidență, poate Universul încearcă să-mi transmită ceva: că anul ăsta ar trebui să mai ajung o dată la Piatra Fântânele. Am fost acolo în 2014, la prima ediție a Maratonului Via Maria Theresia și de atunci urmăresc cu foarte mult interes și admirație activitatea celor de la Tășuleasa Social.

Jurnal din Călimani

Unde: Călimani, Gura Haitii. Sau Haiti, pe scurt, cu accent pe primul i, zice Nea Nelu.

Când: 18-20 septembrie 2020

Cine: E mai complicat. Prima zi am fost 12 și un câine. Seara a mai venit una. A doua zi au plecat cinci iar două au rămas la cabană și ne-au așteptat cu ciorbă. Câinele a fost cu noi pe drum.

Motto: Știu că mă păcălești, dar ai noroc că ești simpatic

Așa mi s-a spus adeseori. Eu îmi tot propun să fiu cât mai corect în informațiile pe care le dau, în felul meu ambiguu, bineînțeles.

Călimani - 12 pentru 12 Apostoli

Care e rostul munților? Ca atunci când ai trecut de unul, să poți privi înapoi și să vezi că l-ai lăsat mult în urmă deși ți se părea imposibil? Să îți dai seama că urcând, între timp ai devenit altcineva – mai bun, mai puternic, mai drept? Să îți dea aripi care să te poarte departe în lume doar pentru că ai îndrăznit? Nu știu exact, poate că nu-i niciunul dintre astea sau poate sunt toate la un loc. Cu siguranță însă, oamenii le dau munților rostul de care ei înșiși au nevoie.

De Călimani m-am îndrăgostit treptat. La început doar iarna, mereu la capete de an – decembrie, ianuarie și de data asta toamna, la mijloc de septembrie.

Retezat 2020

Ce-aș putea să mai scriu EU despre Retezat?! De când s-a deschis “autostrada” Poiana Pelegii, e plin internetul de fotografii frumos colorate – miniaturi ale unui paradis ce pare de neatins. Filmulețe ce ar putea concura cu success la Premiile Bafta. Articole și jurnale de tură. A scris Irina, despre harababura caldă de pe malul Bucurei, a scris Andra despre simplitatea cărărilor ascunse ce te duc, inevitabil, către tine, au scris și alții despre trasee bătătorite sau neatinse, astfel încât… Mie ce mi-a mai rămas?

Apuseni 2020

Apuseniul este o poveste.

Nu o poți cunoaște, decât la pas, poiană cu poiană, peșteră după peșteră, străbătându-i cheile sau bătând la poarta cetăților sale nemaiîntâlnite. Oricâte fotografii ai vedea sau oricâte mărturii ai asculta, până nu îi vei străbate potecile înierbate, nu te vei îndrăgosti de acest munte, deci nu îl vei putea cunoaște. Astfel încât, încep povestea mea cu sfârșitul – pune Apuseniul pe lista de drumeții pentru anul ce vine, neapărat. 

Jocurile copilăriei

Un week-end la cort dedicat jocurilor din copilăria noastră, a celor care suntem tineri mai de demult… fără limită de vârstă pentru participanţii de astăzi. Gândul mă poartă automat la vremurile în care ne strângeam o droaie de copii în faţa blocului şi puneam la cale tot felul de năzbâtii, de campionate, de scenarii. Zumzăia cartierul de glasurile noastre, fie vară, fie iarnă. Dacă ajungeam la bunici, decorul şi protagoniştii se schimbau puţin, dar joaca rămânea ocupaţia noastră de bază.

Hai cu mândra la izvor!

Am ieșit într-o tură de o zi la izvoarele geografice ale râurilor Mureș și Olt. Un traseu frumos, lung de 23 km, o vreme superbă. Colegii de drumeție au fost minunați. Am fost 12, adică 9 oameni mari, doi copii Ștefănel și Rareș și un câine, Thor. Când ne întoarcem? întreabă cineva. La 5, maxim 6, răspund eu. M-o fi crezut cineva? Că eu nu mă credeam.

Plecarea a fost una d-aia cum îmi place mie. O complicație by Tavi. Am lăsat o mașină în punctul A, ne-am înghesuit toți în celelalte mașini și am mers în punctul B. Apoi, pe jos, pe traseu până în punctul A. Șoferii ne-am dus apoi înapoi după mașini, ne-am întors, am plecat spre acasă și la 12 noaptea deja dormeam.

Retezat - cu cortul la Bucura

Dacă aș fi o cărare, aș alege să fiu una din Retezat. Aș urca prin păduri, m-aș cocoța pe stânci în care licheni galbeni sunt stăpâni, aș duce drumețul de-a lungul pâraielor cu bordură de flori și m-aș pierde în lacuri albastre unde locuiește nemișcarea.

 Planul de campare la Bucura e în mintea mea de câțiva ani. Mi-ar fi plăcut să îl fac cu fii-mea. Însă după o săptămână de Apuseni cu cazare la cort, ea se răzgândește în favoarea confortului și hotărăște să rămână acasă. E vacanță așa că nu insist, dar nici nu renunț.

Cu gândiri și răzgândiri, ne adunăm alți câțiva până la urmă. Suntem puțini, veseli și punctuali. Îmi plac grupurile mici în care, deși diverși, ne punem repede de acord.

Făgăraș, Vârful Negoiu - dincolo de ceață și momâi

Există munți și există Făgăraș, spune o vorbă. Cel mai înalt, cel mai lung, cel mai… Aici sunt munții la superlativ în Romania. Opt dintre cele treisprezece vârfuri peste 2500m, creasta cea mai lungă, cea mai înaltă șosea din România și “cel mai uimitor drum” pe care l-au văzut cei de la Top Gear vreodată.

Ghid de abordare a unui traseu montan

Am văzut destul de multe postări în ultima perioadă legate de trasee montane; în calitate de ghid și pasionat al turismului montan și pentru că observ aceeași modalitate de a pune problema, mai jos găsiți un scurt ghid despre modul de abordare a unui traseu montan. De asemenea găsiți și câteva recomandări despre cum să puneți întrebări unor persoane avizate și, poate chiar acreditate, în așa fel încât să aveți toată informația.

Clubul de carte

„Cel care citește trăiește o mie de vieți înainte să moară (…). Cel care nu citește, trăiește doar una.” (G.R.R.Martin – Dansul Dragonilor)

De când mă știu, iubesc să citesc, să mă pierd cu totul în paginile unei cărți, să mă identific cu eroi imaginari, să mă teleportez în lumi care altfel mi-ar fi inaccesibile și pe care prin lectură le cuceresc pentru totdeauna. Ador mirosul paginilor tipărite și sunt dependentă de semnificațiile pe care le ascund.

10 motive pentru care urcăm munții

tot întreabă unii cunoscuți de ce merg pe munte atât de des, cum de nu mă plictisesc.

Într-un fel sau altul, mental escaladăm câte un munte aproape în fiecare zi. Acolo pe cărări afli lucruri despre tine. În viață nu prea poți alege prin ce treci dar poți alege cum să o faci. A urca munții e mai mult decât a-ți elibera mintea și a te ține în formă. Cărările și înălțimile au lecții pe care ți le dau ca să le duci cu tine în vale și să le aplici la job, acasă sau oriunde te mai poartă pașii.

Creasta Rodnei - spectacol cu rhododendron

Poveștile încep întotdeauna de unde vor ele să înceapă. Pentru mine povestea de acum a început cu un club montan și o tură în Pietrosul Rodnei în mai 2016. Aveam bocanci cumpărați cu 50 de lei, pantaloni din bumbac și cazare într-o cabana cu confort sporit față de restul grupului. Pe lângă asta, aveam un rucsac plin de frici adunate în timp de la oameni care îmi spuneau că nu voi putea să merg iar pe munte.

Ciucaș - Poveste de iarnă

A fost odată ca niciodată Ciucaș. O poveste în mai multe capitole, în fiecare an altul, diferit. Dacă ar fi să răsfoiesc cartea amintirilor pe care acest munte mi le-a oferit, aș găsi acolo cel puțin patru anotimpuri, fiecare cu frumusețea și capriciile lui. 

Comments are closed.