Dragi participanţi,
A sosit momentul să ne revedem. Nu ştiu dacă vouă vă este dor de noi, dar nouă cu siguranţă ne este. Aşa că, hai la treabă! A noastră este să continuăm să organizăm seria de drumeţii Noaptea Licuricilor by Tânăr şi Liber, a voastră să veniţi şi să vă bucuraţi.
Fix de 1 Aprilie am zis noi că este cel mai potrivit pentru a continua să explorăm împrejurimile Pietrei Neamţ şi să vedem lumea de pe Cozla. Da, 1 Aprilie 2022 şi nu este păcăleală! Cine are chef să licuricească şi să vadă cele Trei Căldări sau Ceahlăul la apus departe-n zări albastre dus, alături de alte câteva zeci sau sute de oameni de toate naţionalităţile, tot ce trebuie să facă este să … vină.
Noaptea Licuricilor – Povestea din culise.
Pe scurt, Noaptea Licuricilor este o adaptare românească a evenimentului franţuzesc “la Nuit de la Madeleine” al colegilor noştri de la Club Alpin de France – Roanne – secțiunea Marche.
Pe lung. Cu destui ani în urmă, eram într-o vizită tip schimb de experiență în Roanne la un club similar clubului nostru, împreuna cu un coleg şi alți doi de la Asociația de prietenie Piatra Neamț – Roanne. Apropos! Roanne și Piatra Neamț sunt orașe înfrățite! Știați? Printre alte activități frumoase organizate de către ei am aflat despre acest eveniment, a cărui descriere şi poze le puteți vedea pe site-ul lor, urmând acest link. Am rămas impresionat de complexitatea evenimentului şi de simplitatea și ușurința cu care ei îl organizau în aceeași măsură. Nu înțelegeam însă, cum pentru o simplă drumeție de noapte în jurul orașului erau necesare formular de înscriere cu termeni şi condiții şi regulament de participare, puncte de alimentare cu apă și prăjituri pe traseu, o taxa (simbolică) de participare plătită online, lista de participanți, asigurare de accident opțională dar recomandată, precum şi două variante de traseu la alegere.
Am început serios să mă gândesc dacă nu-l putem organiza şi noi, într-o varianta simplificată. Se zice că unele idei sunt sortite să moară înainte de a se naște în timp ce altele prind contur doar atunci când le vine vremea şi cu oamenii potriviți. Așa că, în urmă cu trei ani, am propus o excursie nocturnă de câteva ore, cum ne place nouă să spunem, exclusiv pentru membrii clubului. Am fost așa de încântați de drumeție încât nu am stabilit aproape nimica, doar că vor urmă cu siguranța şi alte nocturne. Am avut cu noi câteva plăcinte tradiționale Poale-n Brâu care au fost minunate. Pe atunci eram membri ai clubului Iacomi. “Când e următoarea?”, a fost în loc de La revedere.
La un an distanță, pe vreme de pandemie, am mai pus de o ieșire pe același traseu, dar în sens invers. De dată asta aveam obiective clare. Voiam să stabilim un format, să găsim un nume, să venim cu idei, să vedem ce anume din varianta franceză ni se potrivește şi ce nu. Ne-am adunat ceva mai mulți de dată asta. Clubul Tânăr şi Liber fusese recent înființat. Tot drumul i-am stresat pe colegi să caute un nume potrivit. Între timp aflasem că Mădălina din varianta franceză a evenimentului nu era o fată sau o sărbătoare cum speram noi, ci doar o prăjiturică, una foarte renumită și gustoasă, de altfel.
Un pic dezamăgiți, dar ne întrebam totuși dacă “Noaptea Poalelor în Brâu” ar fi un nume potrivit pentru evenimentul nostru. Miki zice la un moment dat “Noaptea Licuricilor nu v-ar plăcea?” Tuturora ne-a plăcut şi l-am adjudecat, chiar dacă unul dintre noi a spus că licuricii nu au lumina în frunte, ci în fund. Deja aveam un nume şi un format potrivit unui număr nu prea mare de participanți. Ce format? Unul cu plăcinte şi vin fiert, la lumina lunii şi a frontalelor, pe un traseu ușor undeva pe lângă oraș, într-o seară de vineri, o drumeție în care să dăm ocazia participanților să ne și să se cunoască. Asta avea ulterior să fie adjudecată drept “Ediția Zero”, iar cea dinainte, bineînțeles, “Ediția -I” (adică minus unu). Așteptam să vină iar toamna / iarnă că să organizăm “Ediția I”. Și, bineînțeles, când e următoarea?
Iată însă că unui Coleg de-ai noștri (cică așa e corect, zice netu’) nou în club (și Colegul îi voi zice în continuare) i-a plăcut așa de mult ideea încât a insistat să organizeze el “Ediția I” în plină vară, în ciuda opozițiilor unora dintre noi (că să nu zic piedici) de care a avut parte. Eu eram unul dintre oponenți pentru că nu se potrivea modelului şi formatului din capul meu. Lunar? Vara? Lumina? E prea cald şi ne bate soarele-n cap! De unde facem rost de bani pentru plăcinte! E prea din scurt, dar şi altele pe care Colegul le-a rezolvat în stilul lui amuzant şi enervant în aceeași măsură. Sar peste discuțiile contradictorii, peste alegerea şi stabilirea traseului, parcurgerea şi marcarea lui sau strângerea marcajelor de după, peste problemele reale sau închipuite pe care alt coleg ni le ridica la fileu.
Chiar în ziua evenimentului am avut parte de o avertizare de cod portocaliu, iar cine a fost prezent știe că acel cod ne-a ocolit elegant, ducându-se în alte zone, fără licurici. La 15 am primit avertizarea, la 19 aveam plecarea, la 17 noi încă ne întrebam ce facem. Anulăm sau nu? Un ajutor substanțial în luarea deciziei a venit de la Dumi şi Vlad de la “Caiace” care se uitau pe cer, pe aplicații şi nu vedeau deloc semne de furtună, ba mai mult ne transmiteau live vești bune. Tot ei ne-au pus şi locația “La Caiace” la dispoziție că punct de sosire, relaxare şi socializare şi au rezolvat şi problema limonadei, obțînând o sponsorizare a celor de la Vitamin care ne-au hidratat cu multe doze de diverse feluri de sucuri bune.
Noi ne așteptam să fie cam 40 de participanți dar au fost cam 80 ( vreo 20 s-au întors acasă, nefiind echipați corespunzător pentru noroiul din traseu), mie cel puțin nu-mi venea să cred când am sosit la locul de plecare şi i-am văzut. Noroc că am fost prevăzători şi am luat mai multe plăcinte, au fost îndeajuns. Ediția I a fost un succes. Am restabilit formatul evenimentului din mers, am văzut că este posibil şi vara. Așa că, “Ediția I” a trecut, când e “Ediția II”? Oare o dată pe lună nu e prea des? Nu, răspundea Colegul… de data asta au întrebat participanții “Când e următoarea?”.
Când ziceam că nimic nu ne poate surprinde, că suntem pregătiți pentru orice, iată că Ediția II se apropie. Unele aspecte au fost rutină şi detalii, altele nu. Noutăți? Nu prea, dar Colegul nostru a umblat cu trâmbița pe la (nu chiar) toate gazetele, evenimentul FB este unul promovat pe grup țintă, sponsorizat, distribuit şi redistribuit, drept care ne-am trezit cu o mulțime de confirmări particip. Le ignorăm sau nu? Facem şi tricouri? Facem 50 că ajung. Câte plăcinte? Câtă limonadă? Câte pahare de unică folosință pentru limonadă? De unde bani? Și nu în ultimul rând, câți participanți? Cu paharele am rezolvat-o, fiecare să își aducă de acasă. Confirmările de participare pe FB au luat-o razna. Plăcinte am luat şi noi 200 că să mai şi rămână şi hai la locul de plecare. Când am văzut câtă lume, ne-ntrebam care din noi poate vorbi așa de tare încât să ne facem auziți. Cătălin s-a oprit cu numărătoarea pe la 280. Și încă mai veneau. O jumătate de plăcintă, altfel nu ajung. Limonadă am făcut de două ori mai mult decât stabilisem, dar tot era puțin. Această ediție ne-a dovedit că se poate, că participanții știu să respecte reguli, știu să se comporte cum trebuie, ca să ne simțim încurajați să mergem înainte. Și pe când următoarea ediție?
Recunosc că acestea au fost posibile, pe de o parte datorită încăpățânării Colegului, dar pe de altă parte a implicării celorlalți colegi. Am simțit că suntem o echipă şi asta e foarte important. Îmi era suficient să știu că Cineva se ocupă şi eram sigur că o va rezolva.
Acum, în prag de ediție III, șed și cuget, vorba unui banc. Formular de înscriere? Termeni și condiții? Regulament de participare? Autorități? Sponsorizări şi finanțări? Râd când îl aud pe Colegul că la edițiile viitoare vrea să cheme și o trupă, iar Andrei Bate Toaca îi recomandă o fanfară, că trupa e statică și nu ne poate însoți pe drum … dar parcă nu e râsul meu.
Colegul, supărat că îl bag atâta în seama și că îl fac cunoscut, îmi spune că ar fi cazul să aduc câteva modificări. Ceea ce și fac, să scap de gura lui…
- Colegul: Să scrii și de Nadia, eu am fost fascinat de cum a vorbit și a oferit INFO despre traseu, echipament și pădure la Ediția I.
- Eventual să scrii câte o linie despre toți membrii, chiar dacă nu este adevărat, că să nu se simtă excluși.
- Despre Cătălin cum a făcut Scouting pe traseu înainte de fiecare ediție. Cum a creat fiecare traseu gpx pe care-l pot studia acum participanții pe eveniment
- Despre Octavia care este o femeie incredibil de frumoasă și care nu trebuie să facă nimic, doar să fie acolo, frumusețea ei atrăgând zeci de participanți, ea dacă te roagă ceva, o asculți doar pentru că este superbă şi ochii ei te tulbură nu ai nevoie de explicații.
- Despre Narcisa care ne dă plăcinte și limonadă după algoritmi foarte preciși astfel încât să ne ajungă la toți.
- Despre Octavian poți să scrii că e soțul Narcisei, atât 😁
- ……..
- Eu: Propun să mergem azi să curățăm cărarea. Pun uneltele în mașină.
- Colegul: Eu nu pot lucra pe ploaie și nu e de dorit să ne chinuim, hai să lăsăm pe săptămâna viitoare la început. Când e vremea nasoală sunt nașpa, mă enervează și fac lucruri impulsive, poate o cer pe Ana de soție!
Autori: Octavian în cea mai mare parte și Colegul un pic la final.