Care este Everestul tău?

Motto „Îmbrățișează o idee. Încorporează această idee în viața ta: gândește-te la ea, viseaz-o, hrănește-te cu ea. Lasă-ți mintea, mușchii, nervii și fiecare parte a corpului tău să se umple cu ea și ignoră orice altă idee. Aceasta este calea către succes.” – Swami Vivekananda

 

Ce înseamnă Everest ?

Tibetanii se referă la acest vârf, încă din cele mai vechi timpuri, prin denumirea “Chomolungma”, care înseamnă ”zeița mamă a tuturor munților”. Locuitorii din Nepal îl denumesc “Sagarmatha”, care înseamnă ”frunte în cer”. ”Everestul” este cea mai recentă dintre denumirile vârfului cunoscut ca fiind cel mai înalt din lume, 8848 m.

”Care este Everestul tău?” este un proiect curajos și o provocare – pentru tineri și pentru fiecare din noi.

Pentru omul de rând, Everestul poate însemna o culme. Un vis (aproape) imposibil de realizat. Provocarea și satisfacția supremă.

Fiecare din noi are un vis. Un ideal. O dorință (ascunsă sau nu) ce pare imposibilă de visat, imposibilă de realizat.Și totuși…ne ademenește gândul si ne farmecă, ne determină să căutăm adânc, resurse despre care am auzit că s-ar afla undeva în noi, bine învelite în straturi călduțe de confort și explicații atent meșteșugite. În noi sau în ceilalți, căci e greu să urci singur chiar și pe Ceahlau, darmite ditamai ”muntele”…

Aducem mereu în discuție nevoia de modele pentru tinerii din ziua de azi (aici intrăm și noi, fără discriminare) și, oarecum firesc și școlărește, răspunsul este cu trimitere la nume și fapte mărețe, din timpuri și lumi apuse, inaccesibile și necunoscute nouă.

Mai la-ndemână însă, avem numeroase exemple negative și le dăm cu atât mai multă atenție, cu cât repetăm că ele nu trebuie luate ca modele.

 

Unde găsim oamenii demni de a fi urmați de tineri – dacă nu în ce fac, atunci în felul cum abordează lumea și cum își urmăresc ideile? Îi căutăm sau îi formăm? Îi descoperim sau îi creștem? Le cerem altora să devină, dându-le reperele spațio-temporale sau ne întoarcem către sine, căutând în noi, ceea ce așteptăm, pretindem, impunem altora să fie, pentru unica și irepetabila noastră persoană?!

 

Everestul este o metaforă.

Este identificarea și depășirea oricărei limite reale sau imaginate vreodată de propria minte. Este autocunoaștere. Este cunoașterea mediului în care trăiești. Este o alegere – să lupți pentru visul tău sau să lași pe alții să ajungă acolo înaintea ta sau chiar în locul tău.

Everestul este gândul ce te arde, pasiunea ce nu te lasă să dormi, este ideea care îți zvârcolește imaginația și te mistuie zi de zi, în slujba căreia pui totul, suflet, minte, energie, pricepere, cunoștinte, pentru care cauți echipă, oameni pe care să te poți baza.

Oameni în mâinile cărora îți pui dorința ta cea mare, și pe care îi macină aceeași pasiune și care trăiesc același vis.

Poate fi un obiectiv, poate fi o dorință, poate fi un plan bine pus la punct sau o dragoste mare. Ai nevoie de informație, de comunicare, de creativitate și imaginație, de convenții, de încrederea că se poate, de oamenii care să te susțină și să te ajute să mergi mai departe.

E nevoie să știi unde vrei să ajungi, dacă vrei să ajungi undeva. E nevoie să transmiți celorlalți viziunea ta și motivația ta sau măcar să sădești sămânța care să rodească noi motivații și forța de a accede, pas cu pas, către punctul terminus…

Ideea de bază este una simplă și educativă: nevoia cultivată, în jurul căreia se desenează rațional sau afectiv, un plan, o strategie, o viziune, pentru a atinge un punct cât mai înalt în viață – un Everest.

Așa-zisul Everest poate fi o expediție a cunoașterii de sine, a ascensiunii spre dobândirea încrederii și a conștiinței propriei valori, o expediție spre ceea ce poate deveni legătura fără de care nu se poate, între oameni cu același vis.

Astfel încât…te provoc să cauți și te întreb….care este Everestul tău?!

 

Autor Gianina Păun