Hai cu mândra la izvor, A lui Mureş şi a lui Olt!

Jurnal de calatorie

Tavi, 29 august 2020

Izvoarele Olt si Mures

Traseu: localitatea Izvorul Muresului – izvorul geografic al Muresului – vf Sipot – Izvorul Oltului – Gheorgheni

 

Am iesit intr-o tura de o zi la izvoarele geografice ale raurilor Mures si Olt. Un traseu frumos, lung de 23 km, o vreme superba. Colegii de drumetie au fost minunati. Am fost 12, adica 9 oameni mari, doi copii Stefanel si Rares si un caine, Thor. Cand ne intoarcem? intreaba cineva. La 5 maxim 6. raspund eu. M-o fi crezut cineva? Ca eu nu ma credeam.

Plecarea a fost una d-aia cum imi place mie. O complicatie by Tavi. Am lasat o masina in punctul A, ne-am inghesuit toti in celelalte masini si am mers in punctul B. Apoi pe jos, pe traseu pana in punctul A. Soferii ne-am dus apoi inapoi dupa masini, ne-am intors, am plecat spre acasa, si la 12 noaptea deja dormeam.

S-a auto stabilit ad-hoc si componenta Comitetului de Cautare a Traseului (CCT), Lucian, Narcisa si din cand in cand Catalin ca sa fie trei, sa poata lua decizii.

Izvorul Muresului s-a lasat greu descoperit. Eram la concurenta cu o echipa numeroasa si ea si vorbitoare de limba maghiara. Sa stiti, pentru linistea voastra istorica, ca noi am fost primii in acea zi la izvorul Muresului, la mustata, cu doar cateva secunde mai devreme. Ne-am umplut bidoanele, am lasat politicosi izvorul liber pentru conlocuitorii nostri, iar noi am ocupat cu dreptul primului sosit o banca, pe care si langa care am stat si am mancat. Mi se parea corect. Ei in picioare la izvor beau apa, noi pe si langa singura banca, mancam. Gata cu masa, am mancat prea mult, plecam. Stai, inapoi, poza de grup, mai plecam o data. 

Dupa doar 5 minute de mers descoperim un refugiu intr-o superba poiana, dar nu unul din-ala modest de muntoman de creasta, ci unul cu dotat, un super misto loc cu vatra de foc, foisor, foisor (adica doua), multe locuri de cort. Eu si Lucian deja ne-am gandit sa venim o data aici, cu corturile, mai multi, sa stam peste noapte. Dar alta data, caci acum era ocupat de conlocuitorii nostri, comod instalati, ocupand tot locul. Si ce mandri eram noi pe banca aia !!! Imi vine sa rad. Inca o poza de grup si la drum.

Lucian ne-a spus ca s-a terminat cu urcusul si ca de aici pana la Olt si apoi pana la masina avem numai de coborat. Personal nu prea l-am crezut, insa mi-era indiferent. Treaba lui. Fiecare cu pacaleala lui. Eu o aveam pe a mea, si, conform unui plan initial, in 3 ore trebuia sa fim la masina. Poate ca Andrei Bate Toaca ar fi reusit, noi sigur nu.

De la refugiu am coborat pana in saua Loh. Pe drum am gasit zmeura, din ce in ce mai multa. Poiana Loh, O poiana superba in care se intersectau vreo 5 drumuri fara cel de pe care veneam noi, mai multe vaci si macar un caine, pe care doar il auzeam din cand in cand. Pana aici a tinut pacaleala lui Lucian. Si-a recunoscut minciuna ba chiar a spus ca avem de urcat vreo 400 metri pana pe varf. Culmea, nu s-a suparat nimeni pe el. Inseamna ca am si eu sanse… Membrii CCT au dezbatut si au stabilit drumul pe care trebuie sa urcam spre vf Sipot.  Si dăi si urcă si dăi si urcă. S-a terminat padurea, incepe un hatis de zmeura, din cand in cand afine si merisoare. Bucuria tuturor, in special a celor 2 vegani care erau cu noi. Probabil ca nu eram singuri in zona, cu atata zmeura in jur, coapta. Ajungem pe varf la ora 16. E cazul sa fac si eu publica pacalalea mea si intreb. “- E 4. Ma crede careva ca peste doar o ora ajungem la masina?”  Toata lumea a ras. Probabil se intreaba fiecare in sinea lui oare la ce ora vom ajunge. “ – V-ati luat frontalele?” intreb eu sa clarificam aspectul asta. Lumea rade din nou. Ma rog, eu i-am avertizat.

Pe drum, pe traseu, dupa ce am trecut de varful Sipot, Lacramioara a vazut un cal care a traversat cararea la doar cateva zeci de metri in urma ei. Tî-gî-dîm, Tî-gî-dîm, Tî-gî-dîm, Tî-gî-dîm. Dar stai, parca mai degraba era Du-Du-Dum, Du-Du-Dum, Du-Du-Dum, a povestit ea relaxata mai tarziu… Cum un cal nu prea avea ce cauta pe acolo, s-a mai uitat o data si a vazut ca era urs. Un urs care nu ne-a bagat in seama dar ne-a dat emotii. Aparent, Stefanet, unul din cei doi copii, a ramas marcat ca tot ne mai spunea ca a vazut si el un urs. Marcat sau invidios pe mama lui, caci doar ea a vazut calul-ursul. Lucian a spus ca partea de traseu de la varful Sipot la Olt a durat mai putin decat se astepta, crede el ca datorita ursului. O dovada in plus ca in zona exista animale salbatice este si acest observator de tip foisor pentru vanatoare. De cum l-a vazut, Stefanel a cerut voie sa se urce in el, sau de fapt cerea voie in timp ce se urca in el.

Iata-ne ajunsi la Olt, mai repede decat ne asteptam, dupa cum am spus. Amenajat, frumos. Mi-am amintit brusc ca ma dusei sa trec la OLT, cu a mea mandra cu tot, dar podariu imi cere un zlot,  dar decat sa ii dau un zlot, mai bine trec Oltu inot. Si Unde o fi mai mititel, il trec eu ca-s voinicel. Mai mititel ca aici nu cred ca se poate, asa ca mi-am luat mandra in spinare si am pasit peste firicelul de apa, ca de inotat nu putea fi vorba ( Video – trec Oltul cu mandra in spinare ). Stefanel si Rares mananca amuzati un croissant, cu picioarele in Olt, suparati ca nu pot intra in el cu totul, ca intr-o piscina. Gata si cu Oltul. Poza de grup, la drum cu noi. Un pic mai jos am identificat primul pod peste Olt, pe care l-am trecut cu tot respectul cuvenit acestui moment. Am ajuns repede in saua Oltului unde am vazut cele cateva case din catunul Covaci Peter

Era ora 19.20, inca 6 kilometri de drum judetean prafuit si neasfaltat, la vale. E vorba de drumul DJ125 dintre Gheorgheni si Balan. Am estimat ca la 9 cel mai tarziu ajungem, asa a si fost. Bietii copii, Stefanel si Rares au rezistat eroic, felicitari tuturora, mai ales lor. Stefanel s-a ales cu niste basici in talpa. Era incaltat cu niste pantofiori sport de oras, in timp ce bocancii stateau bine mersi in masina. Mai mult ca sigur a fost vina bocancilor ca nu au zis nimic, vrand probabil sa se odihneasca. 

In continuare nu s-a mai intamplat nimic deosebit. Undeva in cheile Bicazului intr-o parcare i-am vazut din goana masinii pe Lucian si compania luand o pauza. Am aflat ulterior ca croissantul pe care Stefanel l-a mancat la Olt s-a revoltat si a iesit afara, aproape intact, doar un pic mestecat. 

Please follow and like us:
Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.