Noiembrie, 2019
Vârful Giumalău. Aceasta este ținta noastră pe ziua de astăzi pe care eu, colegii mei și cealaltă grupă am ales-o. Odată cu răsăritul soarelui, pornim și noi la drum spre cabana Giumalău ce ne așteaptă cu multă… poate prea multă căldură. Pe drum nu prea am întâmpinat greutăți, dar, din cauza accidentării mele la gleznă de săptămâna trecută, băieții au avut grijă să nu mi se întâmple ceva. (I shoutout to you, guys, you’re the best!).
Multe păsări încântătoare, câteva veverițe, melodii cântate cu spor, poze artistice cu tona și voia bună erau tot timpul prezente făcându-ne drumul mai ușor, mai suportabil și mai scurt. Am întâlnit și o ciocănitoare și, spre surprinderea mea, nu s-a speriat când Tavi a vorbit prin stație.
De aici drumul a fost rapid și, odată ajunși la cabană, a început bătaia pe locurile din pat, cine stă lângă cine și cine gătește primul. După toată zarva din camera neizolată fonic și câteva povești încântătoare ale lui Theo cu Linda și Dulăul, am pornit spre adevărata noastră destinație :Vârful Giumalău.
Urcușul a fost un calvar pentru mine, însă Rareș și Theo m-au ajutat să merg. Cărarea pe care am urmat-o ne-a dat țeapă de vreo 3 ori făcându-ne să credem că am ajuns în vârf, așa că, atunci când chiar am ajuns în vârf, am luat o binemeritată pauză.
La coborârea de pe vârful Giumalău, Tavi și Nadia ne-au întâmpinat cu o situație de urgență: ce-am face noi dacă cineva s-ar răni grav, cum ne-am construi adăpostul în caz de ploaie și cum le-am zice salvamontiștilor unde ne aflăm, folosind harta.
Seara plină de cântece dragi nouă, cântece de jale și dragoste, de plâns și de râs, supă de pui cât pentru toată cabana, a trecut ca prin minune. Și, ce să vezi… trezirea la 5 dimineața ca să putem pleca… Great!
Drumul spre casă a fost superb din punct de vedere al priveliștii și al naturii liniștite din jurul nostru. Glumele mai mult sau mai puțin inspirate nu puteau să lipsească, nici poveștile nemuritoare despre viață. Nici câteva nuci nu strică.
Ajunși la mașini, ne-am felicitat reciproc și am plecat învingători și obosiți acasă. Această experiență a fost unică și minunată, nu mă așteptam să pot urca o pantă așa de abruptă, dar, cu ajutorul echipei și al prietenilor, poți face orice!
Autor: Isabela Feraru
